In aceasta zi, 28 noiembrie 2020, ziua in care am implinit 32 de ani, m-am trezit cu inima plina de recunostinta ca sunt Vie si Sanatoasa. I got to live another day!
Pe parcursul acestui an plin, pe care l-am simtit de multe ori ca un an al curateniei generale, al purificarii si armonizarii interiore.
A fost anul cu doua locuri de munca, anul in care de altfel am experimentat si burnout-ul, in care mi-am dorit o pauza si am primit-o de fiecare data si nu in cel mai placut mod.
A fost anul in care m-am ancorat si bucurat de cuibusorul meu si timp petrecut cu mine.
A fost anul in care am lucrat cel mai intens la mine, la frici, la armonizari, la feminitate, sanatate si iubirea de sine.
A fost un an intens prin definitie pe care l-am simtit din plin si care m-o tinut intr-o stare de suspans.. oare ce urmeaza? si in acelasi timp m-o impins cumva de la spate sa fiu atenta la prezent si ca atunci cand merg pe intuneric sa fiu mai precauta pe unde calc, sa nu ma lovesc. Dar este si anul care ma ajuta sa constientizez ca e vremea sa traiesc plenar.
Azi mai mult ca oricand ma simt recunoscatoare pentru aceasta urare de “La multi ani!”, da, da sa fie multi, cat mai multi… Pana acum constientizez ca am luat aceasta urare cumva de-a gata, sunt tanara, am toata viata inainte, ei bine, nu e chiar asa, cand pendulez in nehotararea alegerii, traiesc in agonie, si viata mi-am pus-o pe pauza, cat despre plecarea din aceasta lume se poate intampla in orice clipa fie ca vine ea prin boala sau un accident subit.
Azi mai mult ca oricand apreciez ce inseamna sa pot sa-mi vizitez cand vreau parintii si sa ma bucur si apreciez cu alta intensitate timpul petrecut cu ei.
Azi mai mult ca oricand sunt recunoscatoare pentru parintii mei, ca sunt bine, sanatosi si pentru iubirea lor neconditionata.
Azi mai mult ca oricand sunt recunoscatoare pentru cuibusorul meu, sigurantei si starii de bine pe care acesta mi-o aduce.
Azi mai mult ca oricand multumesc si pentru locurile de munca pe care le am, caci acestea imi sustin si asigura traiul de zi cu zi.
Azi mai mult ca oricand multumesc pentru libertatea de miscarea si posibilitatea de a calatorii si vedea locuri noi, anul acesta a fost despre Viscri, si minunatul Maramu’.
Azi mai mult ca oricand simt sa multumesc mentorei mele, pentru programele initiate in acest an, care au fost ca o ancora in momentele in care simteam pamantul cum imi fuge de sub picioare, pentru lucrul cu sinele si desfacerea foitelor de ceapa si aducerea de lumina in cotloanele intunecate ale fiintei mele, pentru tot ce iese la suprafata spre vindecare si armonizare, pentru minunea care este.
Azi mai mult ca oricand sunt recunoscatoare si apreciez pentru ceea ce inseamna sa apartin unui grup unde sa simt ca sunt apreciata, valorizata si unde sa cresc frumos si armonios.
Azi mai mult ca oricand sunt recunoscatoare Divinului.
Iar ca dorinte pentru 32, ei bine sa exersez si practic pescuitul cu dibacie :), cine stie, intelege.
Sa-mi asum existenta si sa nu ma mai complac in situatii nesanatoase pentru mine.
Sa iubesc mai mult, sa traiesc mai mult. Sa risc mai mult si sa traiesc mai mult.
Sa-mi dau voie sa fiu si sa ma port cu blandete cu mine.
Sa-mi gasesc acel job ideal pentru mine in care armonia si creativitatea sa pleneze.
Sa aloc mai mult timp si spatiu acelor pasiuni care imi fac inima sa zambeasca.
Sa-mi traiesc fiecare zi cu inima plina de recunostinta si entuziasm pentru ce are sa-mi ofere.
Sa nu uit de mine si sa nu ma pied pe mine in detrimentul altora, de amorul artei.
Lista poate continua si o las deschisa posibilitatilor. Deasemenea acest articol doar sumarizeaza cele mai esentiale lectii ale acestui an pentru mine.
Maria Hretculesei 